Pe aripile cuvântului

Aruncă-te în brațele mele și promit că nu o să îți dau drumul niciodată.Am făcut o greșeală și nu vreau să o repet! Prima dată când ți-ai luat bagajul sentimentelor și ai plecat din sufletul meu,am încercat să te opresc…..dar n-am reușit! Când m-am desprins de sol m-am învârtit în jurul tău și mi-am rupt o aripă! Mi-am făcut inima bucăți,sentimentele le-am aruncat pe fereastră,iar țigările au rămas neatinse…. Speram că o să te uiți ce ai lăsat în urma ta,așa cum o făceai cândva,dar nu ai făcut-o de data asta! Nu am avut atunci pretenția că o să te întorci la mine,dar a trecut o veșnicie de atunci și nu mai am puterea să te uit…..Poate ai să crezi că sunt nebun,dar în fiecare colț al casei văd umbra ta,te văd pe tine! Mi-ai lăsat amintirile care încep să doară! Mi-ai lăsat parfumul tău de iasomie,inelul sub pernă și buzele tale imprimate pe oglindă,pentru că nu mi le amintesc atunci când le-am atins ultima dată….a trecut o groază de timp. Dar acum sunt pregătit să te am din nou,am cămașa mea prin zonă,preferată pe care obișnuiai să o îmbraci când eram plecat……Tot a iasomie miroase și poate și a cafea cu vanilie…De data asta nu o să te cuceresc cu aripile care mă făceau să par o creatură….am pregătit alte aripi,alte amintiri,viitorul meu împreună cu tine! Am aripile cuvântului cu care te voi înveli în cuvinte dulci,voi scrie poezii pe pielea ta fină…..și am pretenția ca și tu să te lași pe aripile cuvântului!

,,Și te iubesc cu milă și cu groază,,

Reclame

Prieteniile

Trebuie să recunosc că sunt bântuită de oameni. De fapt toată lumea este. Oamenii care îți dau târcoale în fiecare zi și vor să afle totul despre tine. Nu vor să știe pentru că vor să îți devină prieteni. Vor să știe cum te simți,ce ai făcut ieri,cum ești tu de fapt ca să poată să te atace cu propriile tale cuvinte. Iar tu,nu o să ai altceva de făcut decât să suferi în tăcere. Oricât de tare te doare,nu o arăta. Demonstrează-le că ești puternică,nu da sentimentul de slăbiciune! Cred că suntem mulți în situația asta. Suferim pentru oameni care ne-au atins punctul slab cu ajutorul nostru pentru că am avut încredere în ei,pentru că i-am crezut ,,prieteni,, ,dar de fapt se pregăteau să te înjunghie pe la spate.

Dar,pe lângă acele persoane care se prefac în jurul tău că sunt altcineva,ai și prieteni care țin la tine,sunt alături de tine atunci când îți este greu. Ei bine,eu,până în momentul de față am 3 prieteni adevărați.

Sunt acei prienteni cu care te distrezi cel mai bine atunci când faceți lucruri care par să fie pentru copii mai mici ca voi. Prietenul acela cu care te plimbi pe linie până apare trenul și totuși așteptați să treacă,pritenul acela cu care te plimbi vara cu bicicleta de dimineața până seara,intrați în tot felul de case părăsite,prietenul ăla cu care râzi până la neputință chiar dacă la începutul zilei crezi că vei trăi 24 de ore negre în care o să îți plângi de milă. Ei bine,acest gând nu îl vei împlini pentru că există prietenul ăla prost care te face să râzi,chiar și în cele mai serioase situție. Cum ar fi ședința cu părinți,timpul orelor,ba chiar și înmormântări. Prietenul acela care te bate zi de zi la cap cu băiatul pe care îș placi și atunci pur și simplu îți vine să îi dai cu ceva în cap ca să nu îți mai aducă tot timpul aminte de el…chiar dacă asta îți place.

Unele prieteni sunt bune pentru suflet,dar altele sunt toxice și dăunează grav sănătății tale și a celor din jur,precum țigările. Dar,la fel ca și țigările,prieteniile false le încercăm,crezând că sunt reale și nu ne vor face niciun rău. Prietenii adevărați sunt trimiși de la Dumnezeu,dar unele persoane care ți se par dubioase că au dorința să se împrietenească cu tine trebuie testat. Cred că persoanele care au un statut social mai bun ca tine și arată mai bine ca tine,țin neapărat să îți fie prietene. Așa sunt cele mai multe cazuri.

Deci ai grijă cu cine vorbești azi și despre ce,că s-ar putea ca mâine să își bată lumea joc de tine,pe seama a ce ai spus ieri cuiva!

Te iubesc!

Îți simt parfumul,dar nu ai trecut pe-aici și nici nu ne-am văzut de două zile. Mi-a rămas în minte. Te văd în fiecare persoană și cred că mereu mi-aș fi dorit să fi tu,așa îmi era mai puțin dor de tine. Deși mă îndoiesc,dar sper să greșesc. Privesc spre tine când îmi apari în cale și încep să zâmbesc fără motiv,la fel ca și tine. Oare de ce nu te-am observat în anii care au trecut? Oricum ar fi tot mă îndrăgostesc de tine cu fiecare minut care trece,din ce în ce mai tare….Și îmi place! Îmi place tot ce te înconjoară,îmi placi tu! Poate sunt cam nefirească,dar nu pot arunca cu sentimente pe fereastră. Vin repede,dar îți ia o groază de timp ca să scapi de ele…dacă se poate și dacă îmi doresc…..Te iubesc!

Fericirea e aproape.

Fericirea e aproape. Ne despart 13 minute.

Îi simt mirosul. E proaspăt. Îmi pare cunoscut. Știu cine o dobândește. Am început să zâmbesc.

E mai parfumată ca mireasma florilor și mai revigorant ca roua dimineții sau ca fulgii de nea.

Fericirea constă în lucruri mici. Cărți vechi,mirosul apei după după ploaie,amintiri care ne bucură sufletul,persoane care ne fac să râdem sau care ne zâmbesc de la distanță,muzica preferată,anotimipul preferat. Sunt o mulțime de lucruri,persoane sau amintiri care ne provoacă fericire. Sentimentul acela frumos și de nedescris când îl simțim. Nu vrem să plece de lângă noi niciodată,dar uneori o face,dar o să se întoarcă pentru că toți avem dreptul să o dobândim.

Copilăria secolului XXI

Copilăria este un loc magic în care toți locuim,începând de la cei mai mici până la cei mai în vârstă.

Tuturor ni se luminează chipul când vorbim despre ea. Copilăria este o comoară pe care toată lumea o dobândește. Ea nu își va pierde valoarea,strălucirea și conținutul. Bine ……. asta doar dacă nu o distrugem noi !!!

Adesea am văzut copii nu se joacă cu alți copii,nu ies afară cu prietenii,nu comunică cu aceștia chiar dacă se află lângă ei. Își petrec majoritatea timpului cu tehnologia ( bat-o vina ). Nu spun că tehnologia nu e necesară,dar copii ar trebui să-și trăiască copilăria frumos fără implicarea tehnologiei. Că vorba aia……Ce-i mult strică!  Strică ochii,strică bucuria,strică comunicarea,care,odată va pieri!

Recent am mers cu o colegă la un centru de nevoiași să le ducem niște cadouri făcute de noi ca să aibă și ei parte de o bucurie în apropierea Crăciunului. Cu noi se aflau vreo trei băieți de clasa a XI-a și o clasă de a IV-a.

Noi,eram surprinși de faptul că acei copii de a IV-a erau toți lipiți de telefoane și vorbeau unul cu altul pe rețelele de socializare,chiar dacă se aflau la doi pași distanță.

Dacă vedeați atmosfera din microbuz,puteați concluziona că erau două grupuri de elevi. Primul grup vorbeau neîncetat,râdeau,iar al doilea grup făcea același lucru. Dar diferența era că o făceau virtual.

Datorită tehnologiei copiii au ajuns la stadiul în care nu se mai citește o carte,nu mai desenează,nu se joacă cu alți copii. Singurele cărți citite de ei sunt notificările,mesajele și like-urile de pe Facebook.

Mie,mi se pare trist. Dar vouă?


Frica

Este cea mai de bază și cea mai umană emoție.Când suntem copii,ne este frică de tot.

Întuneric

Bau-Bau de sub pat….

Și ne rugăm să vină dimineața,ca monștrii să dispară.Deși niciodată nu o fac,Nu chiar.

O altă chestie amuzantă despre frică.Uneori crește odată cu tine.Sau se răsucește înăuntrul tău,se strânge în jurul stomacului tău.

Uite ideea despre frică.E mereu acolo.

Frica de necunoscut,frica de a îl înfrunta singur…

Frica că aceia ce sunt aproape de tine sunt monștrii.Frica că de îndată ce îl vei doborî pe unul,este un alt monstru ce așteaptă să îi ia locul precedentului.Privește! E acolo! La capătul holului întunecat! E întuneric! În fața ta,în spatele tău,în tine,în sufletul tău… Te simt! Ești speriat! Ai vrea să fugi,dar nu poți! Frica te înlemnește! Ai vrea să urli,dar crezi că monstul va veni la tine și nu poți să-l înfrunți!

Gândește-te la realitate! E doar un obstacol pe care l-ai întâlnit în drum! Ca să dispară,încetează să îți fie teamă! Ești mai curajos decât crezi!

Amintește-ți că totul e trecător!

Fericirea mea

      Mă uit la tine și pari pierdut.
      Privesc în trecut,
      Vreau alt început.

   Poate nu erai prințul din povești,
   Dar știam că mă iubeștii.
   Am mereu în mintea mea,
   Privirea ta și vocea ta,
   Sincer,nu le mai pot uita.
   Purtarea ta de copilaș
   Te face mult mai drăgălaș.
   Și zâmbetul tău larg,
   Mă face să te privesc cu drag.